Cresterea pestilor rapitori - Somn - Salau - Vanzare Salau
 
STERLET s.r.l

Creşterea peştilor răpitori

Acvacultura modernă îşi îndreaptă atenţia tot mai mult către creşterea peştilor răpitori, în special în sisteme intensive şi superintensive. Motivul este unul deosebit de simplu: schimbarea preferinţelor culinare a populaţiei din vestul Europei. Se spune că românul va continua să consume crap multă vreme, însă studiile recente arată că inclusiv în ţara noastră scăzut consumul de ciprinide şi a crescut cel de răpitori (inclusiv păstrăv).

Aceste specii nu au fost abordate până în prezent în piscicultura românească deoarece nu existau metode clare de cultură. Policultura cu speciile paşnice era singura metodă de obţinere a cărnii de răpitori.

Pentru a fi realizată o monocultură de peşti răpitori este necesar în primul rând găsirea unei soluţii de hrănire a acestora Azi există metode de cultură eficiente ce au la bază obţinerea de puiet învăţat cu furaj granulat, există furaje granulate complete şi mai ales există sistemele recirculante care duc la productivităţi foarte mari ale acestor specii.


Speciile de peşti răpitori ce se cresc cu succes în sistemele moderne de acvacultură ce au la bază hrănirea cu furaj granulat sunt prezentate în continuare în ordinea ponderii acestora în acvacultură.

  • Somnul africanClarias gariepinus. A pătruns în acvacultură în urmă cu câteva decenii, fiind considerat o minune a ihtiologiei, în special datorită rezistenţei extraordinare faţă de condiţiile de mediu. Practic nu are nevoie de oxigen dizolvat în apă, compuşii pe bază de azot, toxici pentru alte specii nu au nici un fel de efect negativ asupra lor, şi mai ales se pot creşte la densităţi formidabile de până la 400 kg/mc de apă. Consumul specific de furaj este extrem de redus, de până la 0,7. Una din puţinele cerinţe la condiţiile de cultură ale acestei specii este temperatura apei, fiind o specie termofilă necesită peste 26°C. Este ideal pentru cultura în locurile unde există apă geotermală sau abur fierbinte de la diferite industrii.
  • ŞalăulSander luciperca. Era de neînchipuit în urmă cu câţiva ani că această specie poate fi crescută la densităţi mari de până la 80 kg/mc de apă, şi mai ales să fie hrănită cu furaje granulate. Azi există această posibilitate, firma noastră oferind spre vânzare puiet de şalău învăţat să consume furaj granulat. Dacă i se ofer condiţii optime, temperatură constantă, pe parcursul unui an ajunge la dimensiunea de 800 de grame, iar în 2 ani depăşeşte 2 kg. Rata de conversie a hranei este foarte bună, de aproximativ 1:1. Fermele în sistem cu apă recirculată, sunt soluţia cea mai bună pentru producerea acestei specii.
  • Somnul europeanSilurus glanis. Este mult mai apreciat de către consumatori decât ruda sa, somnul african. Necesita o grijă ceva mai sporită ca acesta, însă nu e o specie termofilă. Se creşte şi acesta la densităţi foarte mari în fermele cu apă recirculată, densitatea ajungând şi chiar depăşind 100 kg/mc de apă. Creşterea este rapidă, la temperatura constantă depăşeşte 1,5 kg într-un an. Se găsesc în comerţ puieţi obişnuiţi cu furaj granulat, la o dimensiune destul de mare pentru a scăpa de problema mortalităţilor (ridicată în rândul puieţilor). Se pot creşte în diverse sisteme de acvacultură şi chiar se poate recurge la folosirea a două sisteme pentru o generaţie dacă se doreşte obţinerea de exemplare mari (iniţial în sistem recirculant, apoi în viviere sau direct în heleştee).
  • BibanulPerca fluviatilis. Bibanul eurasiatic, după cum e cunoscut în restul lumii, devine din ce în ce mai mult în atenţia acvacultorilor, fiind o specie promiţătoare pentru cultură. Deşi are o dimensiune mică şi pare dificil de procesat, el are mare căutare în restaurantele din vestul Europei. Este o specie foarte uşor de crescut, atât în sisteme superintenive cât şi intensive. De asemenea poate fi crescut cu succes în viviere suspendate în heleştee sau lacuri. Ajunge la dimensiunea de comercializare la 10 luni (în sisteme închise) sau în 2 ani (în viviere). Consumă furaj granulat, are o conversie a hranei foarte bună, fiind foarte profitabil.
  • ŞtiucaEsox lucius. Este un alt exemplu de specie considerată până nu demult imposibil a fi crescută în sisteme controlate, fără a i se oferi ca hrană peştele viu. În prezent există metode de cultură prin hrănire exclusivă cu furaj granulat. De asemenea se pot procura puieţi de ştiucă ce se hrănesc cu acest furaj. Iniţial se credea că furajul are proprietăţi speciale (culoare, miros, mişcări specifice) pentru a putea fi oferit ştiucii. De fapt secretul constă în munca grea de învăţare a alevinilor să consume numai acest tip de hrană. Conversia hranei este bună până la o anumită dimensiune, urmând ca după ce peştele depăşeşte 200-400 de grame, creşterea să se facă prin hrănire cu peşte viu. Însă, această dimensiune o atinge extrem de rapid în condiţii controlate.